nas, nasuri substantiv neutru, 1) organ al mirosului şi al respiraţiei situat deasupra gurii. nas acvilin, nas cârn. • A vorbi pe ~ a vorbi fonfăit. a) cuprins de ruşine; b) mofluz. A lăsa (sau a pune) nasul în jos (sau în pământ) a fi cuprins de un sentiment de vinovăţie. Sursă DEX09
Etimologie
Cuvânt provenit din limba latină: nassus, sursă DEX09
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține AudioDexa.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Autori:
