ROZĂTOR, rozătoare, substantiv neutru 1. (la plural) Ordin de mamifere dăunătoare, cu dinţii incisivi foarte viguroşi, adaptaţi pentru roadere (reprezentanţi: şoarecele, şobolanul, popândăul etc.); 2. Mamifer din acest ordin.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: a roade + suf. -ător (DEX ’09).
