SĂBIUȚĂ, săbiuțe, substantiv feminin, care înseamnă (diminutiv de la sabie) Plantă erbacee decorativă, cu frunze lanceolate, cultivată pentru florile viu colorate, mari, dispuse în șir unilateral spre vârful tulpinii; gladiolă. [ Sil. -bi-u-]. Din sl. sablja + suf. ~uță. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavonă sablja. (DEX ’09)
