SANCTUAR, sanctuare, substantiv neutru, care înseamnă 1) Parte a unei biserci, declarată sfântă, unde accesul profanilor este interzis; altar.2) Edificiu destinat oficierii ceremoniilor religioase; lăcaș de cult. 3) fig. Loc inviolabil; parte foarte intimă [Sil. -tu-ar]. Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba: limba latină sanctuarium. (DEX ’09)
