SĂRAC, săracă, (~ci, ~ce) 1) adj. și substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existență; sărman; nevoiaș; mizer. La cel sărac nici boii nu trag – se spune despre cineva căruia nu-i merge, care suferă eșecuri în orice întreprindere. 2) și fig. Care nu are în măsură suficientă ceea ce trebuie; gol. Ținut sărac. 3) și substantival Care trezește milă; vrednic de milă; biet; nenorocit; sărman. Săracii sinistrați! Săracul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavonă siraku. (DEX ’09)
