SCAUN, scaune, substantiv neutru, care înseamnă 1) Mobilă cu patru picioare, cu sau fără spetează, pe care poate ședea o singură persoană. Scaun electric – dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnați la moarte. Scaun de tortură – dispozitiv care servea, în trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. Scaun de judecată (sau al judecății) – se spunea în trecut unei instanțe judecătorești. Cu scaun la cap – înțelept. A sta între două scaune – a ocupa o poziție nesigură. 2) pop. Bancă (cu spetează sau fără) pe care se pot așeza mai multe persoane. 3) înv. Simbol al puterii unui suveran; tron. A ridica, a înălța, a pune (sau a se urca, a veni) în scaun – a (se) face domn. A se coborî din scaun – a abdica. 4) înv. Reședință a unui monarh. Cetate de scaun – capitală. Sfântul Scaun, Scaun ul pontifical (sau apostolic) – reședința papei; papalitate. 5) Materiile fecale eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a susține un acoperiș. 7) Parte componentă, menită să susțină ceva. Scaunul spicului. 8) Placă mică de lemn care servește ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcuș; căluș. Din lat. scamnum. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină scamnum. (DEX ’09)
