SCHELET, schelete, substantiv neutru, 1) (la om și la animale) Ansamblul oaselor dintr-un organism; osatură. 2) fig. Ființă foarte slabă. 3) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistență a unei construcții; osatură; carcasă. ~ de avion. 4) fig. Construcție internă a unei opere scrise; schemă compozițională; osatură. Din ngr. skeletos, lat. sceletus, fr. squelette, germ. Skelett. Sursa DEX ’09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă skeletos. (DEX ’09)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține AudioDexa.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Autori:
