SCHIMNIC, schimnică ( ~ci, ~ce ) substantiv masculine si feminin, înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. Din sl. skiminiku.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă skiminiku. (DEX ’09)
