SEMEȚIE ~i, substantiv feminin, 1) Caracter semeț; fală; măreție. 2) Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; fală; măreție; îngâmfare; înfumurare; fudulie; mândrie. [G.-D. semeției]. Din semeț + suf. ~ie.
Etimologie:
Cuvânt provenit din semeț, cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
