SFĂRÂMĂTURĂ ~i substantiv feminin, Lucru spart în bucăți mici. 2) Fragment dintr-un astfel de lucru. [G.-D. sfărâmăturii]. Din alb. thërrime + suf. ~tură.

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba albaneză thërrime. (sursa DEX ’09)

Autori