SFINȚENIE substantiv feminin, rel. Însușirea de a fi sfânt, atribuită unei persoane sau unui obiect de biserică. Cu ~ a) cu pietate; cu evlavie; b) cu exactitate; întocmai.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă sventiti. (sursa DEX ’09)
Donează pentru Asociația Audiodexa și sprijină proiectul nostru.
Descarcă aplicația AudioDex.ro pe dispozitivul tău Android:
SFINȚENIE substantiv feminin, rel. Însușirea de a fi sfânt, atribuită unei persoane sau unui obiect de biserică. Cu ~ a) cu pietate; cu evlavie; b) cu exactitate; întocmai.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă sventiti. (sursa DEX ’09)