SIHĂSTRIE ~i substantiv feminin, 1) Viață de sihastru; pustnicie; schimnicie. 2) Loc unde trăiește un sihastru. 3) fig. Loc pustiu; singurătate; pustietate. [G.-D. sihăstriei; Sil. -hăs-tri-e] Din sl. sihastirija, ngr. Isyhastírion.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă sihastirija. (sursa DEX ’09)
