SINGULAR II ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre trăsături, particularități) Care ține de un singur exemplar dintr-o clasă de elemente. Număr ~ categorie gramaticală care indică o singură persoană sau un singur lucru. 2) (despre ființe sau despre lucruri) Care are anumite trăsături distinctive specifice, individuale; unic în felul său. Din lat. singularis, fr. singulier.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină singularis. (sursa DEX ’09)
