SINGUR II ~ă (~i, ~e) adj 1) (despre persoane) Care nu este însoțit de nimeni; alături de care nu este altă persoană. 2) Care este unic; într-un singur exemplar. 3) (determinând un subiect exprimat prin pronume) Care nu presupune pe nimeni altcineva. Noi ~i. Din lat. singulus.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa DEX ’09)
