SINUS I ~uri substantiv neutru, mat. Funcție trigonometrică a unui unghi ascuțit dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul dintre cateta opusă unghiului respectiv și ipotenuză. Din fr. sinus.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză sinus. (sursa DEX ’09)
