SOCOTINȚĂ ~e substantiv feminin, înv. pop. 1) Opinie a unei persoane despre cineva sau ceva; judecată; părere. 2) Cumpănire atentă a lucrurilor; judecată dreaptă. 3) Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și relațiile dintre fenomene; intelect; rațiune. Din lat. succutere + ~ință.
Din lat. succutere.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină succutere. (sursa DEX ’09)
