SOLONCEAC ~uri substantiv neutru, 1) Sol bogat în săruri solubile, cu o fertilitate foarte scăzută, din zonele de stepă, semipustiuri și pustiuri. 2) Adâncitură (fund de apă stătătoare secată) acoperită cu un strat de sare. Din rus. solonțak.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba rusă solonțak. (sursa DEX ’09)
