SPĂTAR II ~i substantiv masculin, (în evul mediu) Dregător mare la curtea domnească care purta la ceremonii spada și buzduganul domnitorului și comanda oștirea în timp de război. Mare ~ comandant suprem al oștii în lipsa domnitorului. Din ngr. spatharios.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă spatharios. (sursa DEX ’09)
