SPURCĂCIUNE ~i substantiv feminin, 1) Ființă sau lucru respingător. 2) fig. Vorbă sau faptă spurcată, murdară. Din lat. spurcare + suf. ~ăciune.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină spurcare. (sursa DEX ’09)
Tagged: cum se pronuntahow to pronounce
