STĂREȚIE ~i substantive feminin, 1) Funcție de stareț (sau stareță). 2) Durată de timp în care un stareț își exercită funcția; egumenie. 3) Sediu al starețului sau al stareței unei mănăstiri; egumenie. [G.-D. stăreției]. Din sl. starici, starica + suf. ~ei.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă starici, starica. (sursa DEX ’09)
