STĂRUINȚĂ ~e f. 1) Efort (fizic sau intelectual) în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; străduință. ◊ Cu ~ a) în mod stăruitor; b) în mod insistent. 2) Neclintire în susținerea unei păreri sau în realizarea unui lucru; perseverență; tenacitate; insistență; asiduitate. Din lat. stare + suf. ~ință.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stare. (sursa DEX ’09)
