STĂRUITOR II ~oare (~ori, ~oare) adj., Care stăruie, perseverează (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Sil. -ru-i-]. Din lat. stare + suf. ~tor.

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba latină stare. (sursa DEX ’09)

Autori