STEMĂ ~e substantiv feminin, 1) Semn simbolic al unei țări sau al unui oraș (zugrăvit pe drapel, monede, ștampile etc.); herb; blazon. 2) Marcă de noblețe a unei familii sau dinastii; blazon; herb. 3) înv. Podoabă pe care o purtau femeile pe cap; diademă. ◊ A fi cu ~-n frunte a se crede mai deosebit decât ceilalți. 4) înv. Piatră prețioasă. Din ngr. stémma, lat., fr. stemma,sl. stemas.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă stémma. (sursa DEX ’09)
