STOG ~uri substantive neutru, 1) Grămadă mare și înaltă de snopi, de fân etc. clădită în formă cilindrică cu vârf conic; claie; căpiță. 2) fig. Movilă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele; stivă. Din sl. stogu
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă stogu. (sursa DEX ’09)
