STRĂBĂTĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) adj., Care străbate. 2) fig. Care știe să înfrunte obstacole; care nu se dă învins; răzbătător. Din a străbate stră și lat. battere + suf. ~ător.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină battere. (sursa DEX ’09)
