STRĂJER ~i substantiv masculin, 1) ist. Persoană care locuia la granițele de munte ale țării și se angaja să le păzească în schimbul unor privilegii; plăieș. 2) Persoană care are sarcina de a străjui ceva sau pe cineva; paznic. Din sl. straža + suf. ~ar.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă straža. (sursa DEX ’09)
