STRĂLUCIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STRĂLUCI. 2) fig. Care se impune prin calitățile sale; excepțional; excelent. Operetă ~tă. 3) adj. și adverbial Care trezește încântare, admirație; încântător; admirabil. A răspuns ~. Din stră + lat. lucire.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină lucire. (sursa DEX ’09)
