STRANIU ~e (~i) adj., Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om ~. Purtare ~e. [Sil. -niu]. Din it. stranio.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba italiană stranio. (sursa DEX ’09)
Tagged: cum se pronuntahow to pronounce
