STRICT II ~tă (~ți, ~te) 1) (despre prescripții și despre alte acțiuni codificate) adj., Care necesită a fi respectat întocmai; aplicat în conformitate cu prevederile de rigoare; sever. Regim ~. Evidență ~ tă. ◊ (În) sensul ~ al cuvântului în sensul de bază, cel principal, al cuvântului. 2) Care exclude orice abatere de la normă; exigent în aplicarea regulilor; aspru; sever. Din fr. strict, lat. strictus.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză strict. (DEX ’09)
