STRONȚIU substantiv neutru, Metal, alb-argintiu, ai cărui compuși au diferite întrebuințări (la fabricarea fotoelementelor, rachetelor de semnalizare, a sticlei etc.). Din fr. strontium, germ. Strontium.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză strontium. (DEX ’09)
