STUPEFACȚIE ~i substantiv feminin, livr. Uimire profundă, care împiedică orice reacție; stupoare. [G.-D. stupefacției; Sil. -ți-e]. Din fr. stupéfaction.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză stupéfaction. (DEX ’09)
Tagged: cum se pronuntahow to pronounce
