SUFLĂTOR I, suflătoare: substantiv neutru, tehn. 1) Țeavă prin care sticlarul suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. su-flă-] Din lat. sufflare + suf. ~tor.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină sufflare. (DEX ’09)
