ȚANC- țancuri, substantiv neutru sau interjecție – Vârf ascuțit al unei stânci., 2. Bețișor gradat cu care se măsoară laptele muls la o stână. La timp; exact când trebuie; la momentul potrivit. interjecție. Se folosește pentru a reda un zgomot metalic ascuțit.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: onomatopee (DEX’09)
