ȚÂRÂIT, țârâituri, substantiv neutru – 1) v. A ȚÂRÂI I. * Cu ~a a) picătură; b) în cantități mici; câte puțin. 2) Sunet caracteristic produs de o ființă sau de un obiect care țârâie. ~ul soneriei.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: format din verbul “a țârâi”
