ȚARC, țarcuri, substantiv neutru – 1) Loc îngrădit pentru închiderea animalelor; ocol; coșar. 2) Îngrăditură în jurul unui stog de fân. 3) reg. Loc special amenajat pentru treierat; arie; fățare. 4) (rar) Mică îngrăditură mobilă, care limitează copiilor spațiul de deplasare, când încep să meargă.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba greacă “tsárkos” și din limba albaneză “cark”
