ȚĂRCĂLAN, țărcălanuri, substantiv neutru – reg. 1) v. ȚARC. 2) Cerc luminos care apare în jurul unui astru sau al unei surse de lumină; cearcăn. 3) rar Compas de dimensiuni mari folosit de dulgheri. (Pl. și țărcălane)
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba maghiară “cirkalom”
