1. ȚINTĂ, ținte, substantiv feminin – 1. Cui mic de metal cu floare, folosit (în cizmărie, curelărie, tapițerie etc.) pentru a fixa ceva. 2. fig. Pată mică albă pe fruntea unor animale; stea. Cal cu ~ în frunte. (G.-D. țintei)
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba slavă: “centa”
2. ȚINTĂ, ținte, substantiv feminin – 1. Punct în care țintește cineva cu o armă; țel. 2. Punct asupra căruia sunt îndreptate anumite acțiuni militare; obiectiv. 3. Obiect al atenției sau al privirii cuiva. *Cu ochii ~ cu ochii pironiți asupra unui lucru. A privi (sau a se uita) ~ a-și fixa privirea.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba slavă: “centa”
