ȚINTAURĂ, țintaure, substantiv feminin – Plantă erbacee medicinală, cu tulpină erectă, cu frunze alungite și cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. (G.-D. țintaurei; Sil. -ta-u-)
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină: “centaurea”
