ULTRAJ, ultraje, substantiv neutru 1. Ofensă adusă unei persoane oficiale (aflate în exerciţiul funcţiunii) constând din vorbe, gesturi sau ameninţări; 2. Jignire gravă.
Sursa: DEX ‘0
Sinonime: afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: oultrage; limba italiană: oltraggio (DEX ’09).
