UNIVOC, -Ă, univoci, -ce, adjectiv 1. (despre cuvinte, expresii etc.) Care păstrează acelaşi sens în contexte diferite; cu o singură interpretare semantică; 2. mat. (despre elementele unei mulţimi) Care corespunde unui singur element din altă mulţime.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: univoque; limba latină: univocus (DEX ’09).
