URGENT, -Ă, urgenți, -te, adjectiv (și adverbial): Care necesită soluţionare imediată; fără tărăgănare; grabnic.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: grabnic, neîntârziat, presant, (Transilv.) sorgoș, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripește (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: urgent; limba latină: urgens, -tis (DEX ’09).
