URGENT, -Ă, urgenți, -te, adjectiv (și adverbial): Care necesită soluţionare imediată; fără tărăgănare; grabnic.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: grabnic, neîntârziat, presant, (Transilv.) sorgoș, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripește (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: urgent; limba latină: urgens, -tis (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.