URLĂTOARE, urlători, substantiv feminin 1. Curs vijelios de apă, care curge cu zgomot printr-o albie abruptă, de pe coasta unui munte; 2. (pop.) Loc pe cursul unei ape curgătoare unde apa curge vertical de la înălţime (producând un zgomot puternic).
Sursa: DEX ’09
Sinonime: cascadă, cataractă, cădere de apă (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: a urla + suf. -ător (DEX ’09).
