VLĂSTAR, vlăstare, substantiv neutru 1. Ramură nouă, care răsare din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mlădiţă; lăstar; 2. (fig.) Descendent al unei familii; urmaş.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: vlastári (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.