VOLUNTAR, -Ă, voluntari, -e, adjectiv 1. (despre persoane) Care acţionează de bună voie, din proprie iniţiativă; 2. Care îşi impune voinţa; autoritar; 3. (despre acţiuni) Care se face fără constrângere.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: voluntarius; limba franceză: volontiare; limba italiană: volontarie (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.