VORBITOR, -OARE, vorbitori, -oare, adjectiv 1. Care vorbeşte; cu proprietatea de a comunica prin limbaj; cuvântător; 2. (rar) Care constituie o dovadă serioasă; care vorbeşte de la sine; semnificativ; elocvent; grăitor.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: a vorbi + suf. -tor (DEX ’09).

