VORNIC, vornici, substantiv masculin 1. (în Moldova şi în Muntenia medievală) Mare dregător al curţii domneşti având misiunea de a conduce treburile interne şi cele gospodăreşti; 2. Primar al unui sat sau oraş.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: dvorinicu (DEX ’09).
