VREDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adjectiv 1. Care vădeşte demnitate; cu demnitate; destoinic; demn; 2. Care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală; 3. Care munceşte mult şi cu folos; harnic; muncitor.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: vrądinu (DEX ’09).

