VREDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adjectiv 1. Care vădeşte demnitate; cu demnitate; destoinic; demn; 2. Care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală; 3. Care munceşte mult şi cu folos; harnic; muncitor.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: vrądinu (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.