VREDNICIE, vrednicii, substantiv feminin 1. Caracter vrednic; pricepere şi îndemânare la lucru; 2. Stare de om vrednic; 3. (înv.) Treaptă într-o ierahie; rang.

Sursa: DEX ’09

Etimologie: vrednic + suf. -ie (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.