Articles Tagged: cum se pronunta

GREUTATE, greutăți, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Forță exercitată asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; 2. Valoarea numerică a unui corp aflat la cântărire; 3. Piesă de metal etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: povară, apăsare, sarcină, halteră, piatră, încercare, […]

GREU, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Împrejurare dificilă; 2. Greutate, povară, sarcină; 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; 4. Artilerie grea. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dificultate, greutate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: grevis (DEX ’09).

GREU, grea, grei, grele, adjectiv. Înseamnă: 1. (în opoziție cu ușor) Care cântărește mult; de greutate mare; 2. Care este împovărat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: povarnic, mult,  încărcat, împovărat,  adânc, compact, dens, des, gros, indigest, neplăcut, irespirabil, profund, dificil, dificultate, greutate, dificil, încercare,  anevoios, mizerabil, necăjit, prost, rău, necăjos, aspru, critic (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: […]

GREU, adverb. Înseamnă: 1. Cu mari eforturi; 2. Încet și cu osteneală; 3. Cu (toată) greutatea; greoi; 4. Foarte tare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: abia, anevoioe, sichiș (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: grevis (DEX ’09).

GREȚOS,-OASĂ, grețosi, -oase, adjectiv. Înseamnă: 1. Care provoacă greață; scârbos; dezgustător; 2. (despre oameni) Care este cuprins cu ușurință de greață. Sursa: DEX ’09 Sinonime: neplăcut, dezgustător, scârbos, oribil, sinistru, silos (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: grąšiti (DEX ’09).

GREȘEALĂ, greșeli, substantiv feminin. Înseamnă: Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; eroare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vină, păcat, eroare, incorectitudine, inexactitate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Greși+eală (DEX ’09).

GREȘ, greșuri, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Petic de pământ între două brazde, rămas nearat din greșeală; 2. Cusur, defect, eroare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: a greși (DEX ’09).

GRESOR, gresoare, substantiv neutru. Înseamnă: Dispozitiv pentru gresarea pieselor unui sistem tehnic; ungătoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ungător (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: graisseur (DEX ’09).

GRESOR, gresori, substantiv masculin. Înseamnă: Muncitor specializat în operațiile de gresare a pieselor unui sistem tehnic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ungător (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: graisseur (DEX ’09).

GRESIE, gresii, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Rocă sedimentară dură, folosită, mai ales în construcții; 2. Bucată din astfel de rocă, cu care se ascut unele obiecte tăioase (cuțitul, coasa, secera etc). Sursa: DEX ’09 Sinonime: cute, perinoc (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză:  gëresë (DEX ’09).