Articles Tagged: cum se pronunta

A UMBLA, umblu, verb 1. A se deplasa dintr-un loc în altul (pe jos, călare sau cu un vehicul); a merge; 2. A străbate (ca drumeț) un loc; a merge din loc în loc; 3. pop. (Despre mijloace de locomoție) A circula pe o cale de comunicație; a parcurge un traseu; 4. A se purta […]

UMPLUTURĂ, umpluturi, substantiv feminin 1. Material care serveşte pentru a umple ceva (un spaţiu, un recipient etc.); 2. Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil; 3. (fig.) Adaos de valoare secundară care completează un gol (într-o operă literară, ştiinţifică, într-un spectacol etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: încărcătură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a umple + […]

UMORIST, -Ă, umoriști, -ste, substantiv masculin și feminin 1. Autor de creaţii umoristice; 2. Persoană cu umor; om glumeţ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humoriste (DEX ’09).

UMORISTIC, -Ă, umoristici, -ce, adjectiv 1. Care conţine sau exprimă umor; plin de umor; 2. Care ţine de genul comic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: hazliu, vesel (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humoristique (DEX ’09).

UMOR, substantiv neutru 1. Înclinaţie spre glumă şi ironie, ascunse sub o seriozitate aparentă; 2. Vorbă care exprimă o astfel de înclinaţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: duh, haz, spirit, (fig.) piper, sare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humeur, humour (DEX ’09).

UMOARE, umori, substantiv feminin 1. Lichid biologic (sânge, limfă) care intră în compoziţia sistemelor organismului; 2. (rar) Stare sufletească; dispoziţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humeur; limba latină: humor, -oris (DEX ’09).

UMLAUT, substantiv neutru 1. (în limbile germanice) Modificare a timbrului vocalelor „a“, „o“, „u“ sub influenţa vocalei „i“ din silaba următoare (prin asimilare regresivă); 2. Semn grafic (două puncte orizontale) pus deasupra vocalelor care au suferit acest fenomen. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Umlaut (DEX ’09).

UMILITOR, -OARE, umilitori, -oare, adjectiv: Care umileşte; înjositor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a umili + suf. -tor (DEX ’09).

UMILIT, -Ă, umiliți, -te, adjectiv 1. Cu atitudine supusă, smerită, plecată; care exprimă umilință; 2. (şi substantival) Care duce o viaţă umilă, plină de lipsuri. Sursa: DEX ’09, dexonline Sinonime: înjosit, supus (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) umili (DEX ’09).

UMILINȚĂ, umilințe, substantiv feminin 1. v. a (se) umili; 2. Atitudine a celui umil; sentiment de inferioritate; 3. Comportare respectuoasă şi umilă; supunere plină de stimă; smerenie; 4. Vorbă sau faptă care umileşte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înjosire, jignire, smerenie, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie, plecare, supunere, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate (Sursă: […]